Reflecții

Îmi amintesc prima mea zi de muncă. Sunt sub presiune, am Centrul Rădăcină nedefinit și am Centrul Ego definit, așa că am ceva de dovedit. Așadar, eram acolo și fixam șinele cu crampoane. E muncă de baros. Există o rotație și tot felul de lucruri de genul acesta.

”Recunosc că singura conștientizare de sine de care am nevoie este a mea. Îmi este limpede de foarte, foarte multă vreme că nu pot fi niciodată altceva decât construcția altcuiva. Este atât de ciudat. Iar eu am, evident, un rol arhetipal de 5. Am beneficiul întregii acestei cunoașteri. Așa că mă uit și văd, Doamne, ce trebuie să însemne asta pentru cei de acolo care poartă lucrul acesta și nu știu, și la ce duce el în distorsiunea care există pe planul omogenizat.”

Obișnuiam să le spun studenților, pe vremea când treceam prin procesul acesta la începutul carierei mele de profesor al acestor lucruri, că fiecare ar trebui să învețe să își scrie propriul I'Ching, pentru că se poate.

Realitatea este că, atunci când te bagi în pat, ca să nu mai vorbim de situația în care ai un perete comun cu vecinul de alături, dacă ai un perete comun cu vecinul de alături, de fiecare dată când stai lângă acel perete aura ta trece prin perete și este influențată de oricine se află de cealaltă parte. Aurei tale nu îi pasă de pereți.